Sangele florilor – Anita Amirrezvani [recenzie]

6
558

Dacă citești această carte și vei privi un covor persan cu aceiași ochi ca înainte, înseamnă că nimic nu te mai poate impresiona în această viață.

Cred că nu există o persoană trecută de 30 de ani să nu fi avut cândva în casă un covor persan. Adică acelea pe care le cumpăram înainte de Ikea și Praktiker. Când eram copil, le uram, căci erau grele, înainte de Crăciun, de Paște și cândva în mijlocul verii îl căram în spatele blocului, îl așezam pe bătător și îl agresam fizic de îi mergeau fulgii. La un moment dat, când nu se mai punea problema cărătului la bătător, am înțeles că, de fapt, covoarele persane nu sunt [doar] cele pe care toți copiii cartierului le urau, dar care erau mândriile mamelor noastre, ci povestea lor este mult mai frumoasă, mai complicată, mai valoroasă.

Prima carte ce mi-a deschis însă ochii asupra artei covoarelor persane este Casa de lângă moschee de Kader Abdolah. Dar Sângele florilor de Anita Amirrezvani este mult mai frumoasă și mai profundă, căci destinul personajului principal este atât de legat de acest meșteșug, încât ajunge să depindă total de el.

Povestea începe în Persia secolului al XVII-lea, într-un sătuc uitat de lume, cu o familie de țărani simpli, format din părinți și o fiică. O predicție fatidică a lui Hajji Ali întunecă existența simplă a unei fete de 14 ani, care se apropie de vârsta căsătoriei cu nerăbdare. tatăl acesteia moare, ceea ce face ca mama și fiica să rămână complet neajutorate. Oferta unor rude din orașul Isfahan, de a veni și a locui cu ele devine o salvare pentru cele două, dar nu face decât să le complice și mai mult existența.

Viitorul unei orfane de tată, într-o lume complicată și scindată social nu este foarte ofertant. Romanul este un carusel, care urmează viața tumultoasă a tinerei. Aceasta ajunge într-o căsătorie temporară, dar renunță la aceasta, deși se dovedește a fi profitabilă financiar. Ea cunoaște succesul și eșecul, fericirea și tristețea, trece de la tânăra vulnerabilă la femeia puternică și de succes, totul prin intermediul meșteșugului pe care îl stăpânește ca nimeni alta.

Ea face sacrificii enorme de dragul mamei ei, pentru a-i oferi un trai decent atunci când bătrânețea și boala o ajung. Inocența ei de pe vremea când locuia în satul liniștit, alături de părinți devine o istorie îndepărtată, după mutarea sa la Isfahan, când cutumele și ipocrizia societății o forțează să ia decizii grele. Dar ea reușește să răzbată într-o lume dominată de bărbați, fără ajutorul acestora.

Este o carte ce te ține cu sufletul la gură, care te face să suferi prin prisma personajului principal, care te frustrează, căci nu poți schimba nimic și care îți lasă o dulce-amară admirație față de un meșteșug aproape apus.

Anita Amirrezvani este o autoare născută în Teheran, Iran. La vârsta de numai 2 ani părinții ei divorțează și ea se mută în San Francisco împreună cu mama sa. De la 13 ani revine în Iran pe perioada vacanțelor. Atunci descoperă Isfahanul, într-o scurtă excursie de 2 zile, suficiente pentru a-i crea o impresie ce o va urmări întreaga viață. Revoluția din 1978 o prinde în Iran, pe când avea 17 ani. Acum predă literatura la California College of the Arts și  Sonoma State University. Este autoarea a două romane, Sângele florilor (The Blood of Flowers) și Equal of the Sun, ce nu a fost tradus încă la noi, a cărui acțiune se desfîșoară în Persia secolului al XVI-lea.

6 COMMENTS

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here