Lasă-mă să mint – Clare Mackintosh [recenzie]

2
286

Un an întreg de terapie și nu este câtuși de puțin mai aproape să se împace cu finalul tragic al părinților săi… Cum a putut mama ei să își ia singură viața, mai ales când a văzut cu ochii ei ce devastată a fost Anna după moartea tatălui ei? Cum au putut să fie atât de egoiști încât să o lase singură?

Clare Macintosh este una dintre acele autoare care se poate reinventa, care poate scrie același gen de carte, dar într-un mod diferit, astfel încât să capteze în continuare atenția publicului său. Căci nu am ales întâmplător Lasă-mă să mint, ci am ales-o deoarece mi-a plăcut foarte mult Te las să pleci și destul de mult și Te văd. Lasă-mă să mint nu este nici una, nici cealaltă, nici ca tematică, nici ca ritm. Si dacă le-ai citi fără copertă, nu cred că ți-ai da seama că este același autor.

Viața Annei a luat o turnură tragică tocmai când se întorsese acasă de la facultate și trebuia să își aleagă un drum în viață. Era clar că nu era făcută să vândă mașini, afacerea familiei sale. Dar alegerea tatălui său de a-și lua viața îi dau peste cap toate planurile. Când la numai șase luni distanță și mama sa alege să își ia viața în același mod și în același loc, Anna este devastată și doar orele de terapie o țin pe linia de plutire. Însă terapeutul ei devine partenerul ei de viață și în curând Anna devine mamă la rândul său.

Însă prima aniversare a morții mamei sale este cea care va tulbura din nou liniștea Annei. O felicitare sinistră o face pe Anna să creadă că moartea părinților săi nu a fost o sinucidere și cel care o crede și dorește să revină asupra investigației este fostul detectiv Murray, pensionat și reangajat în poliție pe un post de funcționar. El dă farmec acestei povești, este un personal mult mai carismatic și conturat decât Mark, spre exemplu, partenerul de viață al Annei, pe care nu poți decât să îl bănuiești de-a lungul întregii cărți. Relația sau cu Sarah oferă o altă dimensiune cărții, o scoate din sfera thrillerului psihologic clasic și rupe oarecum ritmul aler al cărții, căci pasajele în care Murray vorbește despre soția sa sunt destul de lungi, însă analizele Sarei asupra cazului îi oferă lui Murray o altă perspectivă.

Pe la jumătatea cărții pare că elucidăm misterul cărții. Sinuciderea nu era sinucidere, așa cum scrie și pe ultima copertă. Te uiți că mai ai o bucată considerabilă din carte și, sincer, mi-a fost oarecum teamă că va tărăgăna pe aceeași idee până la sfârșit, oferindu-mi un lung sfârșit plat. Dar este vorba totuși de Clare Macintosh, așa că intriga continuă, întorsăturile de situație sunt precum un montagne-russe, până începi să te îndoiești că ai priceput ceva din carte. Și totuși senzația că Mark e vinovat nu îți dă pace.

Lasă-mă să mint aduce în prim plan tema familiei: ce ești dispus să faci pentru a o proteja? Cât ești dispus să te prefaci pentru a salva niște aparențe? Stereotipurile ne fac să vedem lucruri care nu există sau să interpretăm total greșit ceea este vizibil la suprafață. Deși vorbește mult despre sinucidere, ideea este clară, nu se poate interpreta ca un îndemn. Din contră, cartea oferă date reale despre grupuri de sprijin și statistici reale. Clare Macintosh a creat personaje noi, dar care alternează ca amplitudine și definire. Anna este înduioșătoare și reală, o tânără ce a ales să trăiască într-o bulă inventată de părinții ei pentru ea, fragilă, sensibilă, iubitoare cu fiica ei, Ella, către care își îndreaptă toată atenția și se agață de ea ca de o frânghie pentru a ieși din depresie. Partenerul ei Mark, fostul ei terapeut, este plat, singurul lucru care mi-a inspirat a fost suspiciune, prea bun să fie real și cu toate acestea fără să se remarce prin ceva anume. Cel care completează însă frumos tabloul personajelor este Murray, iar Sarah arată talentul autoarei în a defini personaje atipicie.

Evident, finalul nu vă va deazamăgi și această carte merită citită rapid, pentru a nu scăpa nici un detaliu. Însă dacă ați citit primele cărți ale autoarei, nu ridicați ștacheta prea tare. Dacă aș fi fost editorul cărții, aș fi dat la rescris finalul, autoarea poate mult mai mult decât atât. Însă, cu toate acestea, cartea rămâne un thriller bun, captivant, care te lasă cu senzația că accepți prea des fațadele pe care ceilalți ți le scot în cale.

Deocamdată ea a fost anunțată ca în curs de apariție, la Editura Trei, , cea care a publicat și precedentele romane ale autoarei. În limba engleză, ea poate fi comandată de pe site-ul Books Express, ori în varianta audio, pe Audible.

2 COMMENTS

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here