Această carte a venit la pachet cu De vorbă cu Emma, despre care am scris aici. Din păcate i-a împărtășit nu numai abalajul, ci și percepția mea.
Augustina Șiman este o scriitoare tânără din R. Moldova, foarte apreciată și premiată. Este autoare de versuri și proză scurtă. Cămașa lui este o colecție de proză scurtă, dar care pe mine nu m-a dat pe spate. Scrie frumos, are acea sensibilitate și emoție pe care eu am găsit-o doar la persoanele din R. Moldova. Acesta este un aspect pe care l-am apreciat din tot sufletul la carte.
Dar în rest? Aceleași clișee despre dragoste. Chiar de-a lungul cărții se repetă niște imagini create de ea, care deja la a treia citire devin obositoare. În rest vorbește precum o femeie ajunsă la 50 de ani ce privește retroactiv relațiile pe care le-a avut și le dedică o scrisoare, care să le descrie. Deci valoare autobiografică mă îndoiesc să aibă. Rămân niște cuvinte aranjate în pagină, care să dea bine la unele cititoare, care să viseze că asemenea sentimente vor trăi și ele.
Din nou niște postări de blog ce au ajuns carte. O carte înfoiată, să pară mai consistentă, presărată din plin de pagini de titlu – file de titlu, de fapt, imagini, font mare și spațiu mare între rânduri. Chiar îmi aduce aminte de referatele pe care le lungeai artificial, să impresionezi profesorul sau să atingi limita impusă.
Coperta este superbă. Și cam atât. Dezamăgire totală.
An aparitie: 2016
Autor: Augustina Siman
Editura: LIBREX PUBLISHING
Copertă broșată
Nr. pagini: 159
Nu am citit aceasta carte, deci nu pot nici sa confirm nici sa infirm. 🙂
Eu am răsfoit puțin carte și concluzia mea semăna cu a ta. Nici De vorba cu Emma nu m-am convins, așa că eu spun pas cărților de genul asta. Mă bucur să dau peste păreri sincere!
Multumesc mult! Am cumparat cartile din dorinta de a descoperi autori romani contemporani, fara sa stiu nimic despre ei. Dupa aceste 2 carti citesc recenzii inainte de a comanda carti de autori despre care nu stiu inca nimic