Filiera grecească – Bogdan Hrib [recenzie]

Când pleci în vacanță în Grecia și singura așteptare pe care o ai este să te odihnești, ca măcar un lucru din viața ta să meargă bine… Cam așa își începe vacanța în Paralia jurnalistul / purtătorul de cuvânt al Poliției Judiciare Stelian Munteanu. Doar că relaxarea nu ține mult, de pe copertă aflăm acest lucru. O crimă îl face pe Stelian Munteanu să muncească chiar din hotelul unde este cazat, căci necazurile au talentul de a te urmări pe unde te duci.

Filiera grecească este primul volum din seria Stelian Munteanu, care îl are în prim plan pe jurnalistul / anchetatorul de nevoie / purtătorul de cuvânt al Poliției Judiciare. Divorțat, muncește prea mult, inteligent, direct, cu mult umor sau ironie pură. Ți-l poți imagina cu ușurință personajul central al unui serial cu anchete polițienești, crime și furturi, are charismă și ceva familiar, care te face să îți dorești să îi afli povestea până la capăt. Judecând după grosimea următoarelor volume din serie, realizezi că Filiera grecească este doar aperitivul, scurtă introducere în cariera sa de anchetator forțat de situație.

În timp ce Stelian Munteanu se afla în vacanță, mulți alți români își făceau veacul pe acolo, căci doar vorbim de Grecia, nu-i așa? Tania și Galia, două rusoaice, dansatoare într-un club din București se află și ele acolo, iar când Tania este ucisă într-o noapte, iar iubitul ei cunoscut în vacanță, Daniel Manole, devine principalul suspect, povestea începe să capete contur. Liantul este Nora Popescu, sora lui Manole, soția influentului (și coruptului) om de afaceri Mircea Popescu, deloc străin de, ați ghicit, clubul în care cele două dansatoare munceau. Și cum omul de afaceri este dornic să își ajute cumnatul, pârghiile sunt trase și Stelian Munteanu, singurul la îndemână, este trimis să ajute în anchetă.

Deși cartea este foarte subțire, acțiunea este consistentă, lucrurile se complică, noi personaje își fac intrarea în scenă, unele de-a dreptul savuroase, cum ar fi Eleni, experta în pietre prețioase, căci miza cazului sunt diamantele. Un alt personaj interesant este Mișa, Mihail Sergheevici Pușkin, fost agent secret rus, care apare atunci când ancheta pare în impas, livrează informații anchetatorilor, fără să fie foarte clare motivele sale, de partea cui lucrează el mai exact. Tot el este catalizatorul situațiilor critice, care face situația și mai fierbinte. De Iannis nu vă spun nimic, vă las să îl descoperiți singuri.

Frica mea permanentă în cazul cărților subțiri este că acțiunea ori personajele nu au loc să se dezvolte cum se cuvine, nu au loc de evoluție firească, ceea ce nu este cazul în ceea ce privește Filiera grecească. Totul curge ușor, acțiunea te prinde, curiozitatea crește, îți faci, bineînțeles, propriile scenarii, doar pentru a le ajusta din mers și a le abandona, căci nu coincid cu evoluția poveștii.

Pentru mine o chestie inedită a fost stilul noir, despre care nu știam foarte multe, nu a fost un domeniu al literaturii căruia să îi acord prea multă atenție. Ca mai toți, știam stilul noir scandinav, dar nu am citit nimic din acest gen. Căutând detalii, am găsit într-o listă de literatură noir contemporană cărțile lui Clare Mackintosh. Citesc thrillere cu mare plăcere, dar cred că există o distincție între genuri, iar cărțile lui Clare Mackintosh, despre care am scris aici, aici și aici, se încadrează perfect la categoria thriller, dar sunt deschisă la alte păreri, cercetările mele privind genul sunt superficiale. Iată însă cum este caracterizat acest gen pe wikipedia: „Romanul de serie neagră este un roman adesea (dar nu neapărat) polițist, care propune o viziune pesimistă sau în care personajele se luptă cu mijloacele de care dispun cu mizeria, sărăcia, lipsa speranței, injustiția sau cu cei care promovează asemenea non-valori. În limba franceză se mai numește și “le polar”. Genul s-a născut în SUA în anii ’30, în contextul crizei și a crahului economic din acei ani. Detectivul dintr-un roman de serie neagră lucrează de obicei într-o agenție privată, și are probleme financiare majore. Se plimbă frecvent prin medii rău famate și se întâlnește frecvent cu răufăcătorii. Cei mai cunoscuți asemenea detectivi sunt Sam Spade (Dashiell Hammett) și Philip Marlowe (Raymond Chandler). Autori contemporani cum ar fi Cormac McCarthy pot fi așezați în aceeași categorie. Ceea ce nu este corect pe Wikipedia este faptul că nu avem scriitori și romane scrise în acest gen în literatura română. La Editura Tritonic puteți găsi mai multe astfel de romane și antologii de proză scurtă și se prea poate să nu fie singura editură care a publicat acest gen. Și aici aștept contraziceri cu mare drag.

Filiera grecească a apărut în 2007, eu citind ediția a IV-a, apărută la Editura Tritonic în 2015. O puteți cumpăra de pe site-ul editurii sau de pe Libris și Elefant. Îi mulțumesc autorului Bogdan Hrib pentru exemplarul oferit gratuit, fără a solicita în schimb o recenzie sau chiar o recenzie pozitivă. Cartea mi-a plăcut cu adevărat și mi-am cumpărat și următoarele trei volume din serie, despre care sper să pot scrie curând.