Orice familie are secretele sale, dar unele secrete sunt pur și simplu prea întunecate pentru a fi dezvăluite. Sau așa au considerat unele autorități atunci când au decis soarta unor orfani ce urmau să fie dați spre adopție în 1987. Acest lucru îl aflăm din prolog și rămânem pe tot parcurul cărții cu întrebarea care dintre personajele din prezent corespund celor trei orfani din trecut.
Detectivul Huldar primește un caz total atipic pentru poliția din Reykjavík, care șochează prin violență, metoda folosită pentru a ucide, lipsa totală a unui motiv, dar și reprercursiunilor dacă acest caz nu este rezolvat repede și bine. Poliția din Reykjavík are un scandal din care abia reușește să își revină, iar Huldar nu este neapărat cel mai iubit polițist, așa că fie cazul îl îngroapă definitiv, fie demonstrează că în ciuda reputației sale, este un polițist capabil. O femeie este ucisă în casa ei, într-un mod barbar, în timp ce soțul ei este în străinătate, băieții ei se află închiși în altă cameră, iar fetița ei de numai șapte ani este ascunsă sub patul pe care ea este ucisă. Motivul este cea mai mare enigmă: lucrează la fisc, soțul ei este un ginecolog respectat, nu au datorii, dușmani, lucruri prețioase în casă.
Din cauza circumstanțelor în care se petrece crima, Freyja este chemată să ajute în achetă, deoarece este specializată în lucru cu tinerii traumatizați, iar Margret, fetița care se ascunsese sub pat este singurul martor ce le poate da un indiciu asupra criminalului, dar refuză să vorbească. Dar când Freyja și Huldar sau ochii unul cu celălalt realizează că nu sunt tocmai străini, dar nici unul nu este încântat de revedere, din motive diferite.
Ancheta avansează foarte greu, ni se dau multe detalii din procedurile de anchetă, iar când noi victime apar, lucrurile se complică și mai tare pentru Huldar și echipa sa.
Acțiunea cărții este foarte alertă, se creează o stare de tensiune, autoarea reușește să capteze atenția cititorului până la frustrare, căci din când în când autoarei îi place să lungească suspansul cu detalii nesemnificative, când tu, ca cititor, vrei pur și simplu să știi urmarea scenei anterioare.
Pe lângă crimele oribile și anchetă, Yrsa Sigurðardóttir a reușit o fină analiză psihologică a personajelor sale, până la cele mai puțin importante. Intriga este stratificată astfel încât pe parcursul lecturii urmezi mental mai multe fire, dar cel puțin eu nu am bănuit nici o clipă cine este vinovatul și care este adevărata legătură dintre prolog și personajele din prezent, deși teorii aveam. Nu doar vinovatul se dovedește o surpriză majoră, dar și motivele pentru care o face sunt șocante, făcând crimele să pară și mai înfiorătoare, de parcă metoda în sine nu era suficientă.
Mi-au plăcut mult cele două personaje principale, Huldar și Freyja, precum și relația dintre ei. Îmi plac personajele atipice, imperfecte, care au propriile conflicte interne pe care încearcă să și le depășească în timp ce luptă să facă ceea ce este corect. Cu siguranță voi continua seria, pentru a vedea evoluția celor doi, fiind un motiv în plus de atracție, pe lângă scriitura autoarei, care este exact genul meu, căci îmi plac cărțile care mă fac să le citesc într-o zi, fără a fi însă seci și sacadate.
Unul dintre cele mai interesante personaje, asupra căruia autoarea își exersează toate talentele este Karl, care are propriile sale conflicte interioare, și care dă consistență romanului, dincolo de clasicul noir nordic. Moștenirea mi s-a părut mai complexă decât seria Camillei Lackberg, mai detaliată și condensată, dar fără toate implicațiile politice și conspiraționiste ale seriei lui Stieg Larsson. Yrsa Sigurðardóttir are o voce unică în noirul nordic, deși îmi pot da seama de ce este asemănată cu Jo Nesbo, Lackberg sau Larsson. Pentru mine fiecare dintre ei are ceva aparte, propriul farmec.
Cartea a apărut în 2018 la Editura Trei, în colecția Fiction Connection și a fost tradusă din limba engleză să Liviu Szoke, cel care m-a și sfătuit să încep seria în ordine, căci dinamica dintre Huldar și Freyja este prea importantă pentru a sări peste volume – eu luasem direct volumul 3 al seriei – Iertarea. Cartea se poate găsi pe Libris și Elefant, dar și direct la editură sau în librării.
