Silver Bay – Jojo Moyes [recenzie]

O poveste înduioșătoare de dragoste, pe fundalul luptei unor localnici de a-și păstra oaza de liniște în mirificul Silver Bay. O poveste de dragoste ce trece în planul doi, atunci când soarta unei comunități este în joc, iar femeia pe care o iubești este amenințată de trecut. O carte care îi face chiar și pe cei mai cinici să își reconsidere socotelile cu privire la profit vs. natură.

Deși Silver Bay a apărut în limba engleză încă din 2007, cu mult înainte ca Jojo Moyes să devină atât de cunoscută pentru Înainte să te cunosc, ea a apărut abia acum în limba română. Nu știu de ce a durat atât de mult, este mult mai bine scrisă decât celelalte cărți ale autoarei, iar subiectul este unul de-a dreptul cuceritor. Mi-au plăcut toate cărțile lui Jojo Moyes, în diferite măsuri, dar nici una nu s-a comparat cu Înainte să te cunosc, care mi-a plăcut prin prisma personajului Will Turner și a unicității abordării subiectului eutanasiei, nicidecum datorită personajului feminin, cu care am reușit să mă împac abia la sfârșitul celui de-al treilea volum al seriei, Still Me.

Liza, personajul principal din Silver Bay, deși se aseamănă oarecum cu Jess, din Un bărbat și o femeie, este pentru mine cel mai bun personaj feminin creat până acum de Jojo Moyes, căci este bine conturat, veridic, pe care ajungi să îl cunoști dozat, din relatările celorlalți, simpatizezi cu ea, fără a cădea în patetism sau ridicol. Are o doză suficientă de originalitate, fără a deveni însă excentrică ori dificilă. Și nu este singurul personaj feminin fermecător al cărții, ea fiind înconjurată de mătușa și fiica sa, ambele având un rol important în carte.

Liza este mama Hannei și împreună se ascund în Silver Bay, Australia, în hotelul mătușii Lizei, Kathleen, ori Fata Rechin, cum fusese numită de presă în adolescență, atunci când ucisese un rechin. Însă vremurile în care balenele erau vânate au apus de mult, iar comunitatea din Silver Bay își câștigă existența din turiștii liniștiți, care vin să admire delfinii și balenele cu cocoașă, care în migrarea lor spre ape mai calde trec prin golf, sau din pescuit. Însă echilibrul dintre dezvoltarea zonei și sustenabilitatea zonei este extrem de fragil: mai multi turiști ar alunga delfinii și balenele, tocmai atracția principală a acestora.

Existența tihnită a comunității este dată peste cap de sosirea lui Mike, un consultant financiar, ce lucrează la un plan de dezvoltare al unui important complex turistic în zonă, destinat bogaților lumii. Dar când pleacă din Londra, de la firma viitorului său socru, nu are nici mai vagă idee că nici viața lui, nici a gazdelor sale din Silver Bay nu va mai fi din nou la fel.

Silver Bay este o carte care se savurează, pe care o citești rând cu rând, fără a o mai putea lăsa din mână. O dată ce îi cunoști personajele, ești atras în pesiajul mirific, descris cu atâta delicatețe și măiestrie de Jojo Moyes. Nimic nu pare plictisitor din carte, chiar dacă până mai ieri nu erai neapărat interesat de migrația balenelor cu cocoașă, comportamentul delfinilor ori ecosistemul australian, căci Jojo Moyes găsește metoda prin care să le strecoare într-o poveste atrăgătoare.

De-a lungul cărții se construiește misterul în privința motivelor Lizei de a nu își face cunoscută existența în Silver Bay și dorința ei de a o ține pe Hannah cât mai izolată. Bănuiești că este extrem de serios, dar când ți se dezvăluie adevărul, îți vine să plângi, de frustrare și tristețe. Cum ai putea vreodată să treci peste așa ceva, să duci o viață „normală”?

Cartea a apărut zilele acestea la Editura Litera și poate fi comandată atât de pe Libris, cât și de pe Elefant, la un preț asemănător, căci în timp ce pe Libris are transport gratuit, pe Elefant puteți folosi la ea codul books50, în ziua în care el devine activ.