Distanta dintre noi – Jhumpa Lahiri [recenzie]

12
1206

O carte cutremurătoare. Destine marcate de evenimente istorice, care au menirea să absoarbă oameni reali și dincolo de relatările din paginile de istorie să le marcheze viitorul. O frescă a unei alte lumi, departe și totuși aproape prin intensitatea trăilor interne, descrise atât de detaliat și de viu.

„Distanța dintre noi” este povestea a doi frați, născuți într-un cartier sărac din Calcutta, imediat după separarea Indiei de Pakistan, în 1947. Ei cresc uniți, dar atât de diferiți. Cartea începe cu aventurile celor doi frați, cu evenimente care l-au marcat mai ales pe Udayan, fire rebelă, foarte sensibil la inechitățile sociale. Cei doi învață bine, au un viitor promițător în față. Dar deja în liceu este clar că cei doi vor urma drumuri diferite. Udayan se implică în mișcările revoluționare, este atras de mesajele marxiste ale egalității sociale, amestecate cu învățăturile maoiste, ce vor duce în cele din urmă la Revoluția din Naxalbari. Subhash, pe de altă parte, este mult mai realist, vede capcana unor astfel de idei nerealiste, vede aspectele negative ale mișcării, își vede liniștit de studii și în cele din urmă pleacă în America, de unde nu va avea să se mai întoarcă decât pentru a-și vizita familia.

Mișcarea revoluționară va marca familia celor doi frați în cel mai dramatic mod cu putință. Părinții simpli, care au muncit să asigure un viitor mai bun copiilor lor, preocupați doar pentru a le oferi o casă mai mare și studii mai bune, se văd puși în situația de a accepta o mireasă pe care nu și-o doresc, să acopere activitățile ilicite ale fiului și să fie martorii unei drame enorme, ce le va schimba radical și definitiv viitorul.

Subhash, deși departe, în America, va trebui sa repare stricăciunile provocate de nesăbuința și idealurile lui Udayan, fără prea mare succes. Încearca să repare viețile celor rămași în urmă, mustrându-se uneori că o face din invidie față de fratele său, deși el se dovedește a fi cel responsabil.

Romanul îl urmărește pe Subhash până când acesta îmbătrânește, iar mișcarea naxilită rămâne doar un subiect de documentar și de studii asupra istoriei contemporane a Indiei, până când vechiul cartier Tollylunge din Calcutta se transformă complet, uitând drama familiei Mitra, din urmă cu 50 de ani.

Unul dintre persoanejele cele mai tulburătoare a cărții este Gauri Mitra, studenta la filosofie, femeia iubită de Udayan, cea care l-a iubit pe acesta atât de mult, încât acesta îi va marca existența dincolo de moartea lui prematură. Ea este femeia puternică, ce este capabilă să se realizeze profesional, dar incapabilă să aibă o viață emoțională și relații normale cu cei din jurul ei după cele trăite alături de Udayan. Pe parcursul cărții am considerat-o egoistă, dintre acele persoane care pun drama personală mai presus de ceea ce este corect față de cei din jurul lor, care depind fizic și emoțional de ele. Nimic nu dă dreptul unei persoane să îi rănească pe cei din jur, doar pentru că ea la rândul ei a fost rănită. Dar autoarea adaugă un capitol spre sfârșit ce face mai multă lumină în sufletul ei, iar vizita ei în Calcutta după 50 de ani este cu adevărat cutremurătaoare.

„Distanța dintre noi” se remarcă prin detalii, informații, astfel încât la sfârșit te simți îmbogățit, marcat de intensitatea trăirilor, profunzimea introspecțiilor personajelor, impresionat de turnura pe care evenimentele exterioare o pot da unor vieți aparent banale. Autoarea nu se sfiește să descrie în detaliu Rhode Island, noua casă a lui Subhash, meseria de oceanograf a acestuia, studiile de filosofie ale lui Gauri, mișcarea naxilită, tinerii studenți indieni etc. După cele 477 de pagini deja știi mai multe despre India, despre indienii ajunși în Statele Unite la studii, despre filosofie, despre oceanografie.

Am încercat să dau cât mai puține detalii despre evenimentele trăite de personaje, pentru a nu strica lectura celor care încă nu au citit cartea, căci ea merită cu adevărat să fie citită. Este genul de carte de care îți aduci aminte și după 10 ani și chiar dacă ai uitat numele personajelor sau detaliile, îți rămân în minte sentimentele trezite de ea, atmosfera ce te cuprindea atunci când o citeai.

Romanul a fost nominalizat la Premiul Man Booker și National Book Award for Fiction. Jhumpa Lahiri, pe numele ei adevărat Nilanjana Sudeshna, este născută în Londra, dar a copilărit și a studiat în Statele Unite, într-o familie iubitoare de cărți și de cultură. Are un doctorat în Renaștere și este autoarea mai multor romane. Romanul său de debut, Interpretul de maladii a fost deja tradus în limba română din 2013. De asemenea, în limba română puteți găsi un alt roman premiat al său, Porecla.

Exemplarul meu de carte va deveni carte călătoare, deja am găsit cui o voi trimite, iar acea persoană o va da mai departe și tot așa, pentru a bucura cât mai mulți cititori.

Produs publicat in 2015 de Nemira
Data aparitiei: Septembrie 2015
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 480

12 COMMENTS

  1. Ce interesanta pare actiunea cartii! Imi plac cartile cu decoruri exotice, India nu are cum sa fie exotica, chiar daca prin contradictiile ei, nu numai de peisaj. Cum este a treia recomandare pentru aceasta carte, este pusa deja pe lista mea din viitorul apropiat. 🙂

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here