Rochia aurie – Theo Anghel [recenzie]

8
747

Într-o lume extrem de pragmatică și rece ți-e greu să crezi în iubirea providențială, ce te salvează într-un moment critic și îți cutremură existența până la temelii. Cum poți să crezi că sufletul tău pereche vine sub forma unui salvator fermecător și misterios, frumos, bogat și cu toate calitățile la care ți-e frică și să speri? Aceasta este misiunea Anei, eroina din Rochia aurie, să descopere că aceste lucruri se întâmplă și în realitate, nu doar în filme și cărți.

Ana Simion este o tânără ce își croiește drum în viață singură, din propria sa alegere. După o copilărie marcată de răceala mamei sale, care i-a oferit totul, mai puțin afecțiune, ca urmare a despărțirii de tatăl ei, Ana preferă singurătatea. Are două prietene, Mara și Irene, dar care îi cunosc limitele pe care și le-a impus și nu o sufocă. Însă la insistențele Marei, Ana acceptă invitația la cină a unui cunoscut de-al lui Robert, iubitul Marei. Ce ar fi trebuit să fie o ieșire din cochilia sa, din zona sa de confort, se transformă într-o tentativă de viol, căci cel cu care se întâlnește este, de fapt, de o nerușinare crasă, iar atunci când este refuzat devine agresiv. Este momentul ideal de a fi salvată de un cavaler. Fără armură strălucitoare, dar la fel de cuceritor.

Universul Anei se transformă după ce îl întâlnește pe Mason, salvatorul misterios de la restaurant. Aceasta își dorește să îl întâlnească din nou, amintirea lui rămânând la fel de puternică și după luni de zile scurse de la acea unică întâlnire. Dar Mason nu este un bărbat simplu, iar tot ceea ce urmează o surprinde pe Ana și o face să descopere o iubire de care nu se credea capabilă. Aceasta intră în viața complicată a lui Mason, îi cunoaște familia, bogată, dar complicată și, aparent, măcinată de un secret pe care nimeni nu este dispus să îl împărtășească. Oare poate Ana să își găsească locul în lumea lui Mason?

Theo Anghel este cunoscută pentru seria sa Am murit, din fericire! Dar cum este fantasy și serie, pe deasupra, am avut multe ezitări să o încep. Am luat primul volum, dar am cam amânat să o citesc, la fel ca și seria Nemuritor. Le amân pentru că sunt fantasy și pentru că sunt serii, adică este un fel de angajament pe care ți-l iei. Când am văzut prima dată această carte, care este de sine-stătătoare, mi-am zis ca este ocazia perfectă de a o cunoaște pe Theo Anghel. Și sunt fericită de alegerea făcută. Rochia aurie este o carte de dragoste încântătoare și de ceva vreme nu am mai citit o poveste de dragoste care să mă încânte atât.

Uneori romanele de dragoste mă dezamăgesc pentru că sunt mult prea ireale pentru a fi cât de puțin credibile. Prea bine ca să fie adevărat. Și cum nu aș vrea să mă regăsesc într-un thriller, cu siguranță atunci când citesc romane de dragoste îmi doresc să me regăsesc, într-un fel sau altul în carte. Sau tranzițiile sunt mult prea bruște, de la Bună, necunoscutule până la Te iubesc, suflet pereche. Și nu mă refer la timp, ci la atmosferă și detalii. De aceea mi-a plăcut mult Rochia aurie. Povestirea curge firesc, este credibilă, este sensibilă, oferă multe întorsături, suficiente detalii, personaje fermecătoare, care să dea substanță cărții. Cu sigurnță această carte m-a făcut să îmi doresc să citesc mai multe cărți scrise de ea. Dacă așa arată prima ei carte, cu siguranță vreau să citesc mai mult!

26196695_139373610037397_661569226_n

8 COMMENTS

  1. Minunată recenzie, felicitări! <3 Și mie mi-a plăcut romanul foarte tare, este o altă latură a lui Theo… Și fantasy-ul este extrem de credibil ca acțiune, cred că de asta îmi place atât de tare…

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here