Carte de identitate – Sanda Nicola [recenzie]

Atunci când îi vezi la televizor constant, ai impresia că îi cunoști, că fac într-un fel parte din viața ta, ceea ce este parțial adevărat. Dar noi cunoaștem o fracțiune din viața persoanei respective, sau pur și simplu o imagine care nu are nicio legătură cu felul de a fi al acelei persoane. Vi s-a întâmplat să vă apară în fața, brusc, o persoană celebră și să vă blocați, neștiind cum să reacționați? Mie da! Pe de o parte îmi venea să îl salut, ca pe o cunoștință dragă, dar un mic semnal al rațiunii din creier îmi spunea că aș fi penibilă… deși sunt convinsă că lor li se întâmplă.

Cartea Sandei Nicola, Carte de identitate, mi-a oferit o surpriză minunată. Am auzit de ea pe Facebook, în cele mai calde cuvinte și am devenit curioasă, evident. Mă bucur că am dat curs impulsului de a o cumpăra. Am descoperit o Sanda Nicola pe care nu aș fi intuit-o doar din aparițiile ei la televizor, deși acestea au fost foarte numeroase în ultimii 17 ani. O persoană complexă, care și-a depășit complexe, temeri, nesiguranțe, suferințe în direct, la televizor, fără ca telespectatorii să intuiască ceea ce o măcina.

Eu o asociez pe Sanda Nicola cu Prima TV, este o imagine care mi-a rămas întipărită în minte, deși ea a lucrat ca jurnalist la mai multe televiziuni și de ceva vreme este la Digi24 și a avut multe reportaje memorabile de-a lungul timpului.

Stilul în care a fost scrisă cartea m-a cucerit și nu am putut să o las din mână până nu am terminat-o. Și după ce am terminat-o, am căutat-o pe Facebook pe Sanda Nicola și i-am scris un mesaj scurt, în care i-am spus cât de mult mi-a plăcut. Și mi-a și răspuns! Chiar nu fac acest lucru în mod normal, să caut autorul cărții care mi-a plăcut și să îi scriu, deși, dacă stau să mă gândesc bine, ar trebui să devină un obicei. Cred că orice autor se bucură să primească astfel de mesaje pe conturile de socializare făcute publice.

Sanda Nicola a ales să povestească diferite episoade din viața ei, atât cea personașă, cât și profesională. Putem afla destul de multe detalii care nu sunt accesibile publicului despre munca în redacția de știri a unei televiziuni, despre tot ce se află în spatele celor câteva minute pe care noi le vedem la televizor. Iar felul în care povestește despre cum a relatat din Liban sau de la moartea Papei Ioan Paul al II-lea ne conving că este un jurnalist adevărat și are o carismă specială atunci când povestește.

Dar ce m-a impresionat cel mai mult este felul în care își povestește viața personală. Franchețea, sinceritatea, deschiderea și mai ales asumarea. Să vorbești deschis despre toate temerile și suferințele tale cu cei care apoi te vor judeca în momentul în care apari la televizor, mi se pare o dovadă de mare curaj și asumare. Dar să nu credeți că este o lamentație sau o scuză, ci vorbește din poziția femeii puternice, care a devenit conștientă de ceea ce o macină și muncește pentru a depăși situația și pentru a evolua.

Nu m-am regăsit în situațiile prezentate de ea, căci viețile noastre sunt toal diferite, dar, cu toate acestea, am simtit-o aproape, m-am identificat cu situația în sine, de a fi copleșită de o durere și de a fi nevoită să o depășești, de a avea complexe cu care trebuie să negociezi, de a-ți dori să pleci dintr-un oraș de provincie, fără a te dezice de amprenta pe care acesta a lăsat-o asupra ta.

Recomand din tot sufletul această lectură, îți dă o senzație de bine, de speranță, de căldură sufletească. Deși vorbește de lucruri serioase, Sanda Nicola reușește să îi dea un aer de învingător, fără să lase o atmosferă apăsătoare în urma sa. Foarte rar mi se întâmplă să închid o carte și să mă simt atât de bine că am citit-o, că am cunoscut un om, sau o fațetă a sa, că am câștigat ceva.

Cartea a apărut la Storia Books în mai 2018 și are 200 de pagini, pe care le parcurgi fără să îți dai seama când a trecut timpul / noaptea, în cazul meu. Am văzut-o în foarte multe librării, dar se poate comanda și de pe Libris, Elefant, Cărturești sau site-ul editurii.