Orbi – Petronela Rotar [recenzie]

Cum îi poți iubi pe alții atunci când nu te poți iubi pe tine însăți? Ce căutăm în viață? Cum ne alegem partenerul? Relațiile toxice ni se întâmplă, ori le căutăm dintr-un instict de a căuta familiaritatea în disfuncționalitate? Poți să te vindeci de trecut și să începi o viață nouă după ce te desprinzi de copilărie și pornești pe propriile picioare sau târăști după tine un bagaj al frustrărilor?

Atât de multe întrebări își găsesc răspunsul în cele 234 de pagini ale romanului Orbi, de Petronela Rotar. Sau găsesc un răspuns, valabil în cazul Alexei, cel puțin. Poate răspunsul tău, ca cititor, va fi altul, dar te vei vedea nevoit să ți-l dai, căci căutarea de sine a Alexei te provoacă să te uiți în oglinda sincerității. Îți va plăcea ce vei vedea acolo? Dacă ești cu adevărat sincer cu tine, vei găsi cel puțin câteva motive de nemulțumire. Nu aceleași, evident, căci există atâtea feluri în care să greșești, să alegi, să rănești, încât îți poți permite să fii original.

Întâi am văzut coperta și m-a frapat. Acela a fost și momentul în care am hotărât că trebuie să citesc cartea, cât de curând. Am început cartea seara și am ajuns aproape de jumătate fără să îmi dau seama când a trecut timpul. Cum am decis că trebuie să îmi pun puțin viața într-o ordine aparentă, am închis cartea și m-am dus diligentă la culcare. După câteva ore de încercări nereușite de a dormi recent, m-am reîntors la citit. Și nu m-am oprit până nu am terminat-o. Și nu pentru a afla deznodământul, ci pentru a afla calea, care este mai importantă decât finalul. Apoi mi-am făcut o cafea tare, am comandat toate cărțile Petronelei Rotar, cât timp se răcea cafeaua cât să o pot bea. Și acum scriu despre ea, cât mă aflu încă sub influența puternică a ei.

Alexa este, în aparență, o femeie puternică, frumoasă, cunoscută. Se pare că le are pe toate. Nu poate o femeie ca ea să își găsească jumătatea și să își construiască o relație frumoasă, numai bună de pus pe Facebook? Doar că reușita într-o relație nu ține de punctajul obținut la concursul de frumusețe și nici măcar la cel de inteligență. Căci deși Alexa este o femeie deșteaptă, este oarbă. Nu vede pentru că nu vrea să vadă. Este oarbă atunci când își alege partenerii și caută familiaritatea relațiilor difuncționale din familia sa. Tatăl său, pe care îl urăște cu toată ființa sa este replicat de soțul ei. Dar asta află abia după trei ani de relație toxică și niște ședințe de terapie.

Orbi este scrisă cu o sinceritate brutală, din perspectiva Alexei, care se dezbracă de tot bagajul de sentimente reprimate, frustrări, defecte. Pe parcursul cărții nu poți face diferența între Alexa, personajul romanului si autoare, căci totul este cât se poate de intim și personal. Și, la un moment dat, în timpul sesiunilor de terapie, este vorba despre tine. Căci vei răspunde și tu acelorași întrebări. Te vei sonda profund, pentru a găsi acolo urmele copilăriei tale, dinamica relațiilor de familie, de cuplu.

Orbi este despre depresie, relații toxice, moștenirea unei familii disfuncționale, terapie, acceptare și vindecare. Toate într-o scriitură fluidă, antrenantă optimistă. Căci nu simți apăsarea depresiei personajului, ci vezi speranța de la capătul tunelului. De la început simți că va fi bine, că este un roman care te va lăsa cu o energie constructivă, care te încurajează să îți demontezi trecutul, căci după această analiză, indiferent cât de dureroasă este, vei ieși tot tu, dar cu un bagaj mai ușor.

Cartea a apărut la editura Herg Benet, în noiembrie 2017 și poate fi cumpărată de pe Elefant și Libris, unde intră mereu în diferite promoții, încât este chiar păcat să o ratați.