Răfuiala – Yrsa Sigurðardóttir (Freyja and Huldar #2) [recenzie]

0
23

Cum poate un copil să prevadă șase crime ce se vor petrece peste zece ani? Scrisoarea lui este o amenințare sau un semnal de alarmă dat adulților? Când tatăl tău este cel mai cunoscut pedofil al Islandei, tu ești victimă sau martorul ce refuză să denunțe?

Yrsa Sigurðardóttir nu dă semne că în acest al doilea volum al seriei Freyja și Huldar încetinește ritmul sau îmbânzește crimele, ci dimpotrivă. Crimele sunt brutale, detaliile înfiorătoare și incursiunile psihologice mai profunde. Continuă tema familiei, complicând relațiile și discută despre traumele profunde ale copilăriei și efectele sale asupra adulților.

Freyja și Huldar au căzut în dizgrație după sfârșitul primului roman. Deși se afla în legitimă apărare, Freyja folosește o armă de foc în Casa Copiilor. Problema cea mai mare este că nu poate justifica de unde avea arma, așa că este retrogradată la simplu psiholog în cadrul centrului. Deși Huldar fusese cel care rezolvase cazul, în timp ce colegii săi erau perfect mulțumiși să îl considere pe Karl vinovat, fiind proaspăt avansat, acestuia i se ia înapoi poziția, care îi este dată Erlei și el cade în dizgrație, atât cu superiorii săi, cât și printre colegii săi. Așadar amândoi sunt nevoiți să o ia de la zero în privința carierelor, iar relațiile dintre ei nu sunt cu nimic mai bune ca înainte.

Din cauza impasului în carieră, lui Huldar i se dă un caz considerat minor. În urmă cu zece ani un elev al școlii a scris o scrisoare furioasă, în care anunța moartea a șase persoane și o îngropase alături de alte scrisori într-o capsulă a timpului ce urma să fie deschisă în 2016. Poliția investighează scrisoarea doar din datorie, nefiind nimeni convins că amenințările din scrisoare se vor adeveri. Dar ancheta dezvăluie o serie de iregularități în sistem, atât în privința arhivelor poliției, cât și a protecției copiilor. Căci autorul scrisorii este fiului celui mai cunoscut pedofil al Islandei, Jon Jonsson, doar că din dosarul tatălui lipsesc multe informații, declarații și acte, iar dosarul copilului este, de asemenea, gol.

Abia când Erla investighează o serie de crime brutale, înlănțuite, Huldar își dă seama că victimele corespund iniațelelor din scrisoare și toate au legătură, într-un fel sau altul cu cazul lui Jon Jonsson, recent eliberat din închisoare.

Romanul este unul alert, așa cum ne-a obișnuit autoarea, începe cu un prolog care creează o atmosferă extrem de sumbră – crima în sine îți dă fiori, dar când victima este un copil, totul capătă o altă dimensiune. Dar de multe ori autoarea preferă ca detaliile crimelor să fie relatate ulterior, prin aduceri aminte sau cuvintele lui Huldar, creând un ritm atipic. Tensiunea crește treptat, iar în punctul culminant capitolul se încheie, iar noi aflăm urmările în capitolul următor, indirect, o tehnică pe care nu am sesizat-o până acum. Primul volum al seriei m-a uimit cu o răsturnare de situație dramatică la final, dar de data aceasta a fost doar o tensiune care a tot crescut. Finalul a fost dramatic, a schimbat situația și ceea ce considerai că știi, însă am mai văzut asemenea finaluri, ce nu pot decât să te întristeze și mai rău.

Huldar ne întărește părerea din primul volum. Este determinat să își facă datoria, indiferent de costuri, este prea puțin interesat de promovare, laude sau recompense, dar este afectat de relația cu colegii de birou, al căror respect simte că l-a pierdut, deși nu prea am înțeles motivul, căci el a fost cel care a rezolvat cazul anterior. Însă nu ezită să își facă singur dreptate atunci când sistemul funcționează prea lent, iar violența îi vine natural ca reacție. Între el și Freyja există o atracție imposibil de negat, dar au pornit cu stângul în relație, iar aces volum doi nu face decât să complice neînțelegerile dintre ei.

Romanul are în prim plan abuzul sexual al copiilor, autoarea prezentând subiectul din mai multe perspective: agresor, victime directe, victime indirecte, facilitator, familia agresorului, familia victimei, cei meniți să repare ce se mai poate repara, cei ce ar trebui să pedepsească și să prevină. Vorbește despre implicații, terapie, rezultate, iar ca părinte ai prefera să crezi că acestea sunt doar fructul imaginației, că asemenea persoane nu există în realitate.

Romanul a apărut la Editura Trei, în colecția Fiction Connection, în 2019, a fost tradus din limba engleză de Liviu Szoke și poate fi găsit pe Libris, Elefant și librării.

Leave a Reply